Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2009

Sa fie 10 ani de cand imi cumpar saptamanal „Academia Catavencu” si macar 15 de cand am avut un exemplar in mana.  Cred ca in perioada asta (ultimii 10 ani) pot numara pe degetele de la o mana numerele pe care sa le fi ratat. Am auzit discutii, am citit afirmatii cum ca revista mea preferata nu mai e ce era odata, dar cumva au trecut mereu pe langa mine. Imi placea umorul, le admiram anchetele publicate, credeam ceea ce citeam. Sufeream atunci cand redactia publica cate o dezmintire in urma unui articol, insemna ca cineva din redactie nu-si facuse temele cum trebuie.  Azi, prin meritele exclusive ale unei persoane am ajuns mai circumspect. Va multumesc domnule I. T. Morar pentru acest lucru.

Daca e sa fim seriosi, in Romania acestui final de an nu a avut loc un referendum ci un plebiscit. Prin referendum inteleg situatia in care, in urma unei initiative legale (ca e presedintia sau altcineva) Guvernul preia organizarea acestuia, fiind cel responsabil de corecta informare a cetatenilor. Practica referendumului e curenta si in occident insa maniera de desfasurare e radical diferita. Organizatorul referendumului pune la dispozitia cetateanului o argumentatie valida pentru ambele puncte de vedere. Rezultatele nu sunt totdeauna cele asteptate de puterea politica care a organizat referendumul dar sunt asumate. Ceea ce in alte parti arata a referendum in Romania arata a plebiscit. O institutie a statului vine si spune: „Eu vreau asta. Nu-i asa ca vreti si voi acelasi lucru?”  Mai conteaza ca nu e conform cutumelor europene? Mai conteaza ca argumentatia pentru schimbarea formei e legata de calitatea precara a unui fond? Si ca nu asta e masura prin care se pot imbunatatii lucrurile?  „Pro democratia” si-a manifestat rezervele la Curtea Constitutionala.  Domnul I. T. Morar n-a argumentat de ce Pro Democratia nu are dreptate. Domnul Morar l-a atacat pe d-l Pirvulescu in ideea ca un argument valid poate fi combatut prin atacul la persoana.

In „Academia Catavencu” o vreme scria si Mircea Dinescu.  Tot de pe blogul lui I.T. Morar aflam ca unele editoriale semnate Dinescu erau scrise de catre d-l Dinu Adam.  Sa fie adevarat? Se pare ca nu, adevarul d-lui Morar e o minciuna ranchiunoasa infirmata atat de cel nominalizat ca autorul editorialelor ( Dinu Adam) cat si de alt publicist in Catavencul acelor timpuri, Patrick Andre de Hillerin. In mod sigur multe din actiunile lui Dinescu sunt criticabile. D-l Morar avea de unde alege in a lovi in Dinescu. A ales insa sa loveasca unde pe poet l-ar afecta cel mai tare, in reputatia lui de poet si publicist dar pentru ca n-avea argumente a folosit minciuna. Remarcabil si laudabil gest, onoare cui il face.  Ca si cel prin care, intr-un blog ulterior, pleca de la statutul de turnator a traducatorului in germana a lui Dinescu pentru a lansa o aluzie si in directia poetului. Din nou, onorabila atitudine.

In acest moment se cam cunoaste componenta guvernului Boc. Prilej pentru domnul Morar sa-i impute lui Crin Antonescu calitatea acestuia, atribuindu-i responabilitatea alaturi de premierul desemnat. Remarcabil edificiu logic! Intr-adevar, liberalii sunt de vina pentru optiunea Oprea la aparare sau Croitoru la educatie.

Folosesc rar cuvinte dure in textele pe care le scriu indiferent de cat de mare e implicarea emotionala. In mod normal poate ca nici nu l-as citi pe d-l Morar daca nu mi-ar fi servita figura dumnealui pe pagina de web a „Academiei Catavencu” si pe cea Vox Publica. Azi noapte mi-am permis insa un comentariu prin care ii subliniam, decent, precaritatea logicii folosite in blogul „Guvernul Boc – Antonescu”.  Trebuia sa fie al 45-lea comentariu. Trebuia. N-a mai ajuns, poate fiindca am marturisit ca am ras citind argumentatia, poate fiindca am marturisit, parere personala, ca in Divertisul de pe vremuri cel mai slab moment din punct de vedere comic era partida de table din fata blocului in prestatia d-lui Morar.  Pentru o tara trista dar plina de umor, pastila domnului Morar era cam seaca.

Anunțuri

Read Full Post »

Ma intrebam intr-un comentariu pe blogul unui cunoscut ce reactie vor avea sustinatorii (intelectualii de calibru) lui Basescu in fata nominalizarii lui Gabriel Oprea ca posibil ministru intr-un guvern de coloratura PDL – independenti. Se pare ca pana la urma vor avea ocazia sa-si exprime nemultumirea (evident daca exista) despre posibila numire ca ministru a unui individ acuzat de a fi fraudat alegerile din 2004 in favoarea PSD-ului, suspectat de legaturi cu Hayssam, de o serie de afaceri necurate cu terenuri in timpul mandatului de prefect al capitalei si, nu cred ca gresesc, lista poate continua.

Un cotidial local (Observator) mi-a publicat postul de mai jos, cel cu parcarile si educatia, iar de la un prieten portocaliu am aflat ca a fost una din lecturile primarului Falca. Daca tot am batut saua poate, poate se schimba ceva in directia asta. N-ar fi frumos ca Primaria Arad sa nu-si mai jefuiasca cetatenii cu actualul pret al parcarii? Asta pana nu se pronunta justitia in legatura cu dosarul de la DNA, ca apoi trebuie sa-l mai public inca odata pentru ca sa-l citeasca si viitorul primar. Sau sa candidez si sa stiu o treaba.

Tot satisfactie consider si  linkul catre blogul meu de pe cel al unui prieten, domn serios, publicat in ID, 22 si altele.  Sper ca nu s-a simtit obligat ca-l trecusem si eu la Blogroll, nu de alta da al meu e o varza fara o directie anume. Si nici foarte serios nu tin sa fie.

Un banc cu Geoana, chiar fain:  s-a constatat ca Geoana l-a intrecut pe Bula la numarul de bancuri. Suparat Bula a cerut o renumarare.

Marunte poate, da sa vezi cum iti coloreaza ziua…

Read Full Post »

In librarii

A aparut volumul IV, ” Festinul Ciorilor”, din seria scrisa de George R. R. Martin, „Cantec de gheata si foc”.  Un roman foarte bine scris, cu personaje vii, credibile, cu o intriga bine structurata, in fine, o carte care imi provoaca placere atunci cand o citesc.  Ce ma deranjeaza e insa grimasa unora cand le indic cartea dar mai ales genul: „fantasy”.  „Aaaaaa, fantasy, elfi, pitici si balauri.”  Mesajul e clar, aia nu e literatura, sau cel putin nu e ceva de calibru, e liga inferioara.  Si totusi, tradusa in 18 limbi.  Si totusi, luand in discutie teme care fac obiectul multor romane din „mainstream”, teme pe care le trateaza dupa parerea mea la fel de bine ca unii autori consacrati.  Stiu, de reactia asta au scapat putini autori de sf sau fantasy in ciuda faptului ca romanele lor erau in esenta la fel de serioase. Frank Herbert sau Isaac Asimov au spart oarecum bariera insa pana la a fi pomeniti in manuale probabil ca trebuie sa mai treaca ceva timp si sa se mai schimbe viziunile celor care alcatuiesc programa de studiu.

Read Full Post »

Dilema

Oare la o branza cu mucegai se mai impune prezenta unui termen de valabilitate? Ce-ar putea face? Mai mult mucegai? Si daca da, asta e o chestie rea?

Read Full Post »

Acum un secol si ceva Titu Maiorescu enunta teoria formelor fara fond ca reactie la o modernizare a societatii romanesti dupa niste tipare importate, straine in conceptia junimistului de fondul real al societatii romanesti. Totusi, prin practica curenta chiar daca fortata, aceste forme au creat un fond, poate nu pe gustul tuturor, insa acest fond a existat. Drama societatii romanesti din momentul intrarii ei in modernitate a fost insa lipsa de trainicie a tiparelor menite sa creeze acest fond. Drumul deschis la finalul secolului XIX a fost deviat de impunerea unei noi matrite de forme, anume cea comunista. Astfel, un fond in formare a fost trimis din nou in malaxor si fortat sa se muleze noilor forme de sorginte comunista. Momentul 1989 a insemnat recuperarea vechilor forme si reluarea unui proces atat de brutal intrerupt. Din pacate tranzitia intr-un regim democratic merge mult mai greu, datorita pervertirii fondului in perioada comunista precum si a lipsei masurilor de coercitie, prezente din belsug la instaurarea comunismului. Prezentul este dovada vie a faptului ca revenirea la normalitate e anevoioasa. Ce desparte cele doua momente de modernizare reala a Romaniei? Opinia mea e ca ne desparte calitatea umana a celor indrituiti, prin delegarea de autoritate din partea comunitatii, sa faca aceasta modernizare. In mod normal o masura luata de o autoritate trebuie sa aiba mai multe componente. Una din aceste componente care ar trebui urmarita este cea care urmareste educarea comunitatii intr-un anumit spirit.

Ajung astfel la problema parcarilor in urbea in care locuiesc, anume Arad. Indiferent de coloratura politica a administratiei locale din momentul implementarii sistemului de parcare componenta educationala a acestei masuri nu a fost niciodata luata in calcul. Pe scurt, modalitatea actuala de taxare, usturator de piperata, impinge posesorii de autoturisme la eludarea acestei obligatii. O stationare in zona de taxare a unui autoturism pe durata a 8 ore (o zi normala de munca) inseamna o cheltuiala zilnica de 19 Ron. La o medie de 20 zile lucratoare obtinem o suma de 380 Ron pe care un cetatean trebuie s-o plateasca lunar pentru a evita amenzile care se aplica de catre angajatii Primariei. Vorbim asadar de o suma apreciabila raportata la un salar mediu pe economie, si asta nu pentru o parcare privata, pazita, etc ci pentru acea parcare pe marginea strazii. Modalitatea de plata este si ea dificila, fiind nevoie de monede in timp ce cardurile de parcare nu pot fi achizitionate decat din anumite si totodata foarte putine puncte fixe. Consecinta? In loc sa avem o comunitate de cetateni educata sa achite o taxa decenta de stationare, avem practic un sistem care incurajeaza nesocotirea acesteia, care in loc sa beneficieze de un venit redus/autoturism dar teoretic seminficativ datorita numarului mare de cotizanti prefera un venit generat de un numar redus de tichete compensat de amenzile aplicate. Observam ca in locul unei comunitati educate intr-un spirit civic activ se prefera o comunitate satisfacuta de faptul ca a mai scapat inca odata de amenda, o comunitate care isi injura alesii locali cand incearca sa fie corecta sau cand plateste amenda.

Ne mira profund comportamentul romanilor peste hotare. In spiritul unei reclame la vopsea, parca odata iesiti din tara devenim mai nemti cu totii. E practic o forma de mimetism pe care o abordam in zone unde relatia dintre comunitate si diriguitorii ei e una de respect pentru ca acolo firescul nostru de acasa e ceva iesit din tipar. Cata vreme la noi administratia insasi e orientata pe ideea de a da teapa contribuabilului, cata vreme preocuparea de educare a comunitatii nu exista in agenda clasei politice poate n-ar trebui sa ne mire starea societatii romanesti la douazeci de ani de la Revolutie.

Read Full Post »

Intro

Ma enerveaza multe chiar daca toata lumea imi zice ca-s un tip calm. Singura persoana care zice ca nu-s chiar asa calm e prietena mea, din punctul ei de vedere eu tind mereu sa tip. Din punctul ei de vedere. Din punctul meu de vedere se intampla sa mai ridic uneori vocea. O fac ca sa ma fac auzit.  Dupa care urmeaza mereu un duel al prostilor, ea : „ai tipat”, eu: „n-am tipat”. Ce am uitat sa-i zic ultima data cand am vorbit la telefon e ca am inceput sa ma satur.  De conversatie, de telefoane. Dar daca nu mai vine odata inapoi in tara cam prin asta traim. Sau murim incet. Sunt 6 luni de cand murim incet. Cati v-ati fi saturat deja?

Ma  enerveaza un pic si blogul asta. O gramada de optiuni si de chestii care arata ca e vorba de un blog serios. Ma rog, ca interfata, ca si continut n-are cum, ma cunosc destul de bine.

Ma enerveaza si faptul ca n-avem un presedinte din seara asta. Indiferent care iesea as fi baut o sticla de vin. Pana la urma tot de necaz, da cu oarecare nuante. Asa n-am putut bea decat o bere. Asta e, o sa beau vin maine seara. Plus ca maine o sa am si mai multe motive. Maine iar o sun. Nu, inca n-am depasit momentul prietenei. Azi n-am putut sa „tip”. Ar fi sunat aiurea dupa ce i-am zis „La multi ani!”.  Da, o cheama si Nicoleta.

Azi nu mai am chef sa scriu. Si cred ca asta ma enerveaza cel mai tare

Read Full Post »