Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2010

Se pare ca una din stirile anului e disponibilizarea 15 000 de cadre din invatamantul preuniversitar. Probabil au fost identificati cei 15 000 de specialisti ai Conventiei care saboteaza reforma invatamantului in viziunea democrat- liberala/populara, ma rog, a celor de la putere.  Deci, conform sindicatelor e de rau, conform guvernului e necesar. Cum n-am acces la statisticile si calculele pe care le au si le-au facut cele doua parti, consideratiile mele de-acum incolo pot fi considerate profane si indreapta spre aspectele pe care tangential le cunosc, avand in vedere un numar de prieteni care sunt profesori.

Sa incepem cu stresul la care sunt supusi profesorii. Prima intrebare, care stres?  Bun, accept ca nu e usor sa performezi in fata a 20-30 de copii timp de 4 ore pe zi.  Ma ocup si eu de trainingul noilor colegi in asigurari, carora le predau produse si tehnici dar nu mi se pare o piatra de moara. E mai degraba o oboseala fizica ceea ce resimt dupa o zi de training. Se compara cu stresul celor care lucreaza in mina, opereaza prin spitale, sau de ce nu, care lucreaza in asigurari? Eu zic ca nu. Sa vad ce nivel de stres ar resimti un profesor care lucreaza zilnic cu banii altora si care zilnic trebuie sa dea socoteala la service-uri auto, clienti, superiori, fiecare cu dreptatea lui. Exista suficiente meserii care te macina psihic zi cu zi insa n-as baga aici si meseria de profesor. Medicul, minerul, angajatul in asigurari lucreaza 8 ore pe zi.  Cat lucreaza un profesor? Aha. Fara alte comentarii.

A doua intrebare: cum scapi de un profesor care nu mai are ce cauta in invatamant? Pai n-ai cum. Nu ma refer la individul care a omorat sau violat pe cineva. Ma refer la un profesor in care ceva se rupe. Ceva in mintea lui adica. Moment din care devine teroarea elevilor si profesorilor. O vreme. O vreme la un liceu, vreo doi ani la altul, iar acum la o scoala generala. Bun, sufera de schizofrenie, e cunoscut si faptul ca are istoric similar in familie, regretabil de-a dreptul dar ce mai cauta in invatamant?  Pai nah, nu conteaza ca o clasa n-a facut aproape un an ore la materia respectiva, ca ies copiii plangand  de la ore, ca jumatate din corpul profesoral e cu procese pe rol pe diverse acuzatii inventate. Ministerul prin Inspectoratul Scolar nu face nimic. A, cica totusi face, o trimite la alta unitate de invatamant atunci cand nimeni de la vechea scoala nu mai poate iar parintii sunt tentati sa comita crime. Peste un an- doi o s-o mute si de acolo, probabil cand o sa arunce elevii, profesorii, parintii cu cockteiluri Molotov in cladirea inspectoratului.

A treia intrebare: cat castiga un profesor? Complicat. Se pleaca de la cat ii da statul leafa si se ajunge la cat vrea. Exact, la cat vrea. Primii sunt aia cinstiti, sau prosti, sau cu materia care nu intereseaza pe nimeni. Ceilalti sunt aia care pot fi asimilati fabricilor de bani. Care e procentul fiecarui grup mi-e greu sa spun, dar nici ultimii nu-s putini. Pai cum sa fie putini si cum sa castige prost cand mai nou fiecare parinte care are ceva bani se apleaca in fata sugestiilor venite de la profesorii pupilului sau. Cum sa castige prost o profesoara de chimie care are 20 de elevi la meditatii din clasa la care preda, clasa cu astfel de profil. Aaa, sa nu uit, elevii nu sunt in an terminal cu bacalaureatul dupa colt, elevii sunt in clasa a IX-a. E un exemplu, dar ca asta sunt mii.

A patra intrebare:  cum preda un profesor la ore? Altfel. Altfel de cum ni se preda noua odata. Bun, sunt printre cei care sustin ca scoala nu trebuie sa fie doar o sursa de informare ci si un loc in care tinerii se formeaza. Ce faci insa cand dispare informarea? Cand un profesor de istorie spune ca metoda cronologica de predare nu mai e agreata. Totusi ce pui in loc ca sa eviti situatia in care un elev de liceu sa intrebe de ce in anii terorii comuniste din anii ’50 oamenii nu foloseau internetul ca sa evite cenzura. Ati ras? Ati plans? Amandoua? Cam cetos trecutul in care n-ai timpul ca reper, urmeaza ca profesorul sa se astepte la intrebari de genul: dacii nu aveau mitraliere sa se apere de romani? Ce formare poti face in lipsa informatiei? De ce anume o legi?

A cincea intrebare: ce note da profesorul? Din nou complicat. Nota aia nu mai are legatura nici macar cu modul in care se prezinta elevul la nenorocita aia de ora. Intregi calcule legate de politica liceului/scolii au ajuns sa fie legate de notele pe care un dascal le imparte.  Directorul spune ca nu poate lasa corigenti/repeteni, nu poate da note mici fiindca o sa se duca dracului scoala/liceul ca toti o sa mearga la aia care dau note mari. Nota a ajuns sa insemne garantia slujbei in acest moment, atractivitatea scolii/liceului in comparatie cu altele. Cunostintele elevului? O fi si criteriul asta prezent pe undeva in nota aia.

A sasea intrebare e oarecum legata de a cincea: de cat respect printre elevi se mai bucura un cadru didactic? Pe vremuri erau suficiente doua-trei ore pentru ca un profesor cu personalitate sa se bucue de atentia clasei si de respectul impletit cu frica pe care ajungea sa-l genereze. Functiona si reclama pe care o aveau printre elevi: „Il ai profesor pe X? Unde ti-e siciriul?” , „Ti-e prof Y? Ati incurcat-o!”, etc. De ce functiona? Fiindca nimeni nu era obligat sa treaca clasa, fiindca repetentia unuia care nu invata nu avea efecte contrare pentru liceu, fiindca nimeni nu analiza notele puse de un profesor altfel decat in raport cu prestatia elevului.  Cum formezi un elev cand din start el se simte egalul profesorului la ore?

Nu sunt neaparat un nostalgic al vremurilor trecute, erau lucruri de indreptat si atunci si nu putine, insa nu-mi vine sa cred ca intre 1997, anul in care am absolvit si 2010 lucrurile au reusit sa decada in asa masura. Din pacate o parte mare din vina o au profesorii si sindicatele care ii reprezinta. Indiferent de guvernare au cerut salarii insa s-au aplecat la tot ce inseamna aberant si prost in evolutia invatamantului. Ne mandrim tot mai mult cu cei care ajung sa invete afara si care obtin rezultate la concursuri si ne facem ca nu observam situatia tot mai proasta a marii mase a elevilor. Si daca ar fi doar asta, dar scoala in loc de a prezenta o garantie ca un copil se poate forma corect in ciuda mediului familial/anturajului a caror valori s-au dezintegrat in aceasta tranzitie a ajuns sa reprezinte terenul fertil a noilor repere morale. Iata de ce nu-mi pare rau de ei, iata de ce lupta lor pentru salarii mi-e straina, iata de ce nu pot fi alaturi de ei cata vreme nu vad nimic din partea lor pentru schimbarea starii de fapt.

Anunțuri

Read Full Post »

pe ganduri

Iti amintesti demult cum ne uitam
Cum timpul trece si noi nu observam
Si cautam ceva ce nu stiam
Iti amintesti tot aici eram

R:
Cine esti,cine sunt, ce mai beau, ce mai cant?
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?

Iti amintesti cuvinte si taceri
Era demult sau poate era ieri
Iti amintesti, eram pe-acelasi drum
Era demult sau poate e acum

Read Full Post »

Nu pot spune ca ma uit foarte mult la televizor. A pierdut lupta cu pc-ul, fiecare dintre ele fiind imprastiate prin alte camere din apartament. Totusi, chiar daca nu-l vad, il ascult destul de mult, fixat fie pe Realitatea fie pe Antena 3, in functie de emisiunea si invitatii prezenti in momentul in care imi fac drum spre camera cu pc-ul.

La inceputul isteriei cu flacarile violete si atacurile energetice  atentia mi-a fost indreptata spre politicieni. Oameni pe care ii crezusem doar corupti, pragmatici, egoisti, prost pregatiti sau pur si simplu prostanaci au inceput sa indruge verzi pe pereti despre ocultism, organizatii oculte, etc, transferand cumva o lupta politica dusa prin metode cunoscute (de la lupta de idei, doctrina, concepte, asa subtire cum a fost, pana la lupta materiala a afiselor, banerelor, pachetelor de zahar si faina si bani) intr-o lupta invizibila cu energii.  Nimic hilar in toata afacerea asta, eu raman doar cu senzatia ca la astfel de material uman menit sa legifereze si sa conduca tara viitorul se prezinta prost, foarte prost. Dar partea cea mai proasta e ca odata alesi sa ne reprezinte ceva in ei moare, grija de comunitate, in schimb sunt in continuare a poporului cu toate celelalte. Exact, al poporului care acum cativa ani se dadea in stamba prajind inima unui mort identificat strigoi, al poporului care e convins ca „Protocoalele inteleptilor sionului” e un plan adevarat intr-o carte originala, al poporului care stie ca masonii si alte cercuri oculte conduc lumea, al poporului care la recensamnt se declara ortodox dar e destul sa stai de vorba cu unii si sa ramai siderat despre ce reprezentare a conceptului au. Si, in incheiere, nu i-as uita nici pe cei care amesteca religia lui Zamolxe cu Stefan cel Mare si cu Hyperborea. Au fost semnalati pe la diverse congrese cu flacari violete si spirale yoga si din pacate nici ei nu urmeaza vreun tratament. Dar voteaza. E posibil ca zilele in care un candidat isi va prezenta foarte sobru ascendenta astrologica pentru a strange voturi sa nu fie departe.

Am trecut in revista telespectatorii.  Sa ne orientam asupra presei, in speta asupra televiziunilor care se pretind serioase, Realitatea si Antena 3. Parerea mea e ca daca tot n-au putut ignora anumite declaratii, macar ar fi trebuit sa nu le dea amploare. Ei bine, in loc de a discuta bugetul, punctul de pensie, cine-s cei 15 000 de specialisti in invatamant care vor vinde de la toamna suruburi, oua in piata, vor munci la patron sau vor fi someri, ei discuta despre flacari violete. In plus, aduc in emisiuni si tot felul de invitati care delireaza despre campii astrale si Dumnezeu Titan care sporesc ratingul, fiindca e sansa unora sa rada un pic la final de zi si ocazia altora de a se pune la punct cu ultimele mode in domeniu. Unde-i gasesc? In clipa asta am convingerea ca e destul sa iesi pe o strada mai circulata si sa strigi ca esti de la o televiziune care vrea experti in flacara violeta ca o sa gasesti ghicitoare, vrajitoare albe si negre, magicieni, bioterapeuti, experti in ocultism, copii de-ai lui Mudava, etc, de n-o sa-i poti baga in studio. Din punctul meu de vedere nu mai e nici macar Kusturita, e un film de categoria C cu zombie. Hranit zilnic de televiziuni avide de rating dar care se pretind „Quality”. Ei bine, nu e destul, a te pretinde nu te si face indiferent de cata reclama ti-ai difuza toata ziua pe post. Titulatura „quality” inseamna sa-ti asumi o linie editoriala si o conduita adecvata chiar daca asta nu te va mai face lider de piata pe anumite segmente orare decat in campania electorala. Televiziunile noastre de stiri au devenit prin politica editoriala practicata o alternativa de divertisment la televiziunile comerciale.

PS. Probabil Iliescu n-a constientizat pe moment cat de plenar l-a definit pe Geoana ca „prostanac”. Atat de bine il acopera aceasta etichetare incat faptul ca isteria violeta a plecat de la el si de seful lui de campanie nici nu e de mirare. Precum nici faptul ca a umblat cu parapsihologi dupa el. In schimb multitudinea momentelor in care acelasi Manolea apare la doi pasi de Basescu nu poate decat sa ma intristeze. Paradoxal, marinarul parea totusi un om cu picioarele pe pamant.

Vrajitoarelor, mudavilor, credinciosi ai flacarii violete ati invins!

Read Full Post »

Bowfinger

Pentru cei care vor sa vada o comedie inteligenta, „Bowfinger” (1999)  in regia lui Frank Oz e una din recomandari. Are umor, are ironie fina, si un dialog inteligent pe langa mai multe impunsaturi la adresa Hollywoodului.

O mostra care mie mi-a placut:

Robert K. Bowfinger: We’re finished! It’s over between us!
Daisy: But why?
Robert K. Bowfinger: You slept with Jiff.
Daisy: So?
Robert K. Bowfinger: You know, I never thought about it that way.
Daisy: So I’ll see you tonight?
Robert K. Bowfinger: What time?

Read Full Post »