Ca presedintele tarii e un comunist nenorocit stiam de mult. A confirmat-o si el in confruntarea televizata din 2004 cu un alt comunist nenorocit, Adrian Nastase. Ca nu are caracter si ca nu e onest in relatia cu votantii (fraierii care au votat DA – adica dreptate si adevar) a confirmat-o cand a admis ca stia de „biletelele” lui Tariceanu si cand in plin scandal a afirmat ca detine informatii dar ca le va divulga la momentul oportun. Practic in acel moment a aratat ca e mai interesat de jocurile puterii decat de o asanare reala a moravurilor politice romanesti. Si-a mai rotit odata si partidul cu 180 de grade, facand inca un nod in coloana vertebrala a acestuia si dintr-un partid de comunisti l-a facut pionul luptei anticomuniste. Mai mult, a condamnat comunismul. Si da, a castigat alegerile. Iar azi, dupa ce a condamnat comunismul, dupa ce teoretic a citit raportul Tismaneanu (spun teoretic fiindca ce garantii sa ai din partea unuia care de cinci ani buchiseste „Levantul” lui Cartarescu), declara ca : ” Daca el statea numai 10 ani era un mare presedinte in istoria romanilor.” El. Cum care el? Ceausescu. Adica individul ala in ’65 a aparut din neant la conducerea partidului in Romania. Nu era la acel moment unul din liderii unui partid care a facut ca Aiud, Gherla, Pitesti, Sighet, Canalul Dunare-Marea Neagra si lista evident poate continua sa fie mormintele unde s-au ingropat adevaratele elite ale tarii. Asadar campionul dreptei, presedintele care a condamnat comunismul face apologia unui analfabet cu mainile patate de sange.
Tot azi a murit o relicva a comunismului, perpetuator al protocronismului, luceafar al nationalismului verbal, un lingau al celor care au tinut o tara in frig, intuneric si foame. Un poet la kilogram care a scris zeci de volume de „poezie” dar daca e sa aduni ce e de o oarecare valoare e destul unul singur. Faceti un test, luati o poezie de-a raposatului si incercati s-o publicati acum pe undeva. O sa vi se rada in nas. Ei bine, Base se regaseste in poezia lui. Evident. Probabil asta recita in timp ce lacrima privind steagul Romaniei socialiste fluturand pe catarg. N-am inteles de ce a zis ca aveau viziuni politice diferite, probabil e unul din reflexele ramase dupa exersarea discursurilor de momit intelectualii de dreapta. Pana in 1989 au fost amandoi membrii ai partidului comunist. Dupa revolutie nu-mi aduc aminte sa fi fost vreunul de partea baricadei unde era un Corneliu Coposu sau Ion Ratiu. Au fost in cel mai bun caz la capetele diferite ale ciolanului.
Iar daca tot am vorbit de morti sa vorbim pana la capat. Conform filosofiei „a murit deci putem sa-l vorbim de bine” nu mai poti deschide o pagina de ziar (online sau de hartie) in care sa nu auzi de Paunescu. Il spala toti acum care mai de care cu Ariel, Omo sau mai stie eu ce detergenti minune de nu se mai vede nimic din noroiul in care s-a scaldat toata viata. Totul cu o ipocrita evlavie doar doar o mai creste tirajul. Dupa ce Madalina Manole a devenit o Elodia a intregii prese romanesti iata ca Paunescu se pregateste sa preia stafeta. Trageti bre de subiect bine de tot, ce naiba, gasiti voi niste rude care sa acuze doctorii ca l-au bagat sanatos in groapa si mai tarziu poate si o scrisoare din care reiese ca il astepta Ceausescu pe o insula exotica satul doar de cantecele lui Elvis.
Inchei folosind cuvintele unui personaj de roman, Antoine Roquentin :
“Atunci m-a apucat Greaţa, m-am lăsat să cad pe banchetă, nu mai ştiam nici măcar unde mă aflam; vedeam cum în jurul meu se învîrtesc încet culorile, îmi venea să vomit. Şi iată: de atunci Greaţa nu m-a mai lăsat, a persistat.”
PS. (pentru Basescu): E din romanul Greata scris de Jean Paul, nu Base, nu Belmondo, Sartre. Jean Paul Sartre.
Lasă un răspuns