Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2011

Adrian Severin nu e nici englez, nici neamt, nici ceh, nici mai stiu eu ce nativ al vreunui alt popor din interiorul Uniunii Europene.  Adrian Severin e roman. In consecinta gestul lui, reprobabil fara doar si poate, e perfect explicabil iar atitudinea sa in urma dezvaluirilor  e consecinta provenientei sale dintr-o tara in care firescul e motiv de oripilare pentru restul uniunii. Practic Adrian Severin a actionat in Parlamentul European asa cum ar fi actionat si in propriul nostru Parlament.  Reactia lui e reactia tipica a unui politician mioritic surprins intr-o ipostaza asemanatoare. Adrian Severin nu actioneaza diferit de Adrian Nastase,  Monica Ridzi,  Gabriel Bivolaru (lista poate continua) insa ceea ce face diferenta este publicul care asista la spectacolul pe care il ofera. Aici suntem noi, acolo e un public cu o alta educatie. Penibilul pe care il ofera Adrian Severin rezida in inadecvarea discursului sau justificator la un public care opereaza cu alte valori si cutume.

Sa vorbim acum despre noi.  Sa trecem dincolo de o anumita reactie in media si sa zabovim asupra altor reactii.  PSD, partidul din care Severin face parte, a parut initial multumit de solutia autosuspendarii acestuia din partid. E solutia aleasa de mai multi politicieni ai partidului respectiv care au intrat in colimatorul justitiei si se pare ca e un model de succes fiindca a fost preluat si de alte partide parlamentare. Practic atitudinea partidelor politice intr-o astfel de situatie e una de maxima pasivitate. De ce o astfel de atitudine? Fiindca practica a aratat ca opinia publica din tara noastra uita repede.  Pe Severin nu l-a decredibilizat scandalul cu lista omonima. Pe Nastase nu pare sa-l afecteze scandalul matusii Tamara, pe Basescu nu l-a afectat problema casei din Mihaileanu, pe Blaga nu-l deranjeaza ca e revolutionar cu acte chiar daca revolutia din ’89 l-a surprins motaind in linistitul oras Stei. Pentru ce s-o excluzi pe Ridzi din partid cand ti-a fost soldat credincios si cand peste doi, trei ani romanilor n-o sa le mai pese ca odata a calcat pe langa lege? Autosuspendarea era solutia perfecta pe plan intern insa vizibilitatea lui Severin a fost europeana iar presiunea la care a fost supus PSD a fost in consecinta. Iata de ce PSD a actionat, in cele din urma, asa cum Europa se astepta sa reactioneze.

De ce nu reactioneaza partidele din Romania la modul drastic fara o presiune externa in cazurile de politicieni compromisi ?  Fiindca orizontul de asteptari al votantului roman tinde spre zero.  Atunci cand nu exista asteptari de la o clasa politica perceputa global ca incompetenta si corupta diferenta la vot e facuta de cel care da ceva iar acel ceva poate fi un kilogram de zahar sau o strada asfaltata. Revolta romanului e lipsita de continut iar politicienii stiu asta.  Critica aplicata de catre votantul roman este cea a dublelor standarde, pe de-o parte critica imprumuturile de la FMI ale guvernelor care s-au succedat la carma tarii insa justifica imprumuturile administratiei locale in conditii la fel de impovaratoare pentru comunitate doar fiindca cu o parte din acei bani i s-a asfaltat si lui strada.  Argumentul lui „macar a facut ceva”  primeaza in fata sanctionarii  prin vot a unor fapte de coruptie comprehensibile savarsite de un actor politic . Ceea ce am constatat ca i se imputa zilele acestea lui Adrian Severin de catre romani e in primul rand  publicitatea negativa pe care o arunca asupra Romaniei prin actiunile sale ulterioare si mai putin gestul care a generat scandalul.  De unde si justificarea lui Severin pentru a nu demisiona: ” Orice abordare a lucrurilor din perspectivă morală, în ultimă instanţă arbitrară, dintre bine şi rău – este de natură să dezbine. ” E o justificare acceptata de electoratul roman insa este ceea ce ne separa de ceilalti si ne pastreaza intr-un cerc vicios din care nu vom putea iesi cata vreme putinul pe care-l primim ne face sa uitam ca lucrurile nu au cum sa functioneze intr-un astfel de sistem.

Anunțuri

Read Full Post »

Bismarck a spus odata ca: „A fi roman nu-i o nationalitate ci o profesie.”  Au trecut de atunci mai bine de 100 de ani, perioada in care am aratat cu varf si indesat ca neamtul a vazut bine. Ultimul argument in favoarea acestei opinii e faptul care s-a derulat in Parlamentul European. Inca odata am demonstrat ca suntem incapabili  sa ne insusim concepte cu care opereaza lumea civilizata. „Demisia” e un concept alogen in dictionarul politicianului roman. E un concept la moda printre austrieci, sloveni, nemti, britanici, in fine, printre adevaratii europeni, spun adevaratii pentru ca naravurile noastre sunt altceva dar nu europene. Pe noi geografia ne condamna sa ne catalogam europeni chiar daca e ultimul lucru care suntem.  Azi e Severin, ieri au fost Anastase, Pasat, Ridzi, inaintea lor Nastase, Mazare, Oprisan, Remes, Sechelariu si altii si altii din toate partidele si la toate nivelele.  Ceilalti  gresesc (cei doi europarlamentari austriac si sloven, ministrul neamt acuzat de plagiat, diversi ministri englezi acuzati de mai stiu eu ce gesturi) insa in fata evidentei gasesc cu totii puterea de a pleca capul. Niciunul nu se ambitioneaza sa modifice limitele decentei, sa edulcoreze un gest reprobabil.  La noi…

Tin sa salut acum o initiativa care in lumina faptelor de mai sus vine bine.  Masura prin care laptele praf pentru sugari nu va mai fi subventionat.  Practic aceasta masura alaturi de celelalte masuri complementare destinate mamelor aduc o briza de eugenie europeana. Daca tot nu ne putem schimba naravurile macar prin numar sa nu mai pervertim Europa. Cu cat mai putini romani cu atat mai bine se pare ca e concluzia la care au ajuns cei care au luat aceasta decizie.  Sugerez sa-i invatam pe chinezi cantecul acela al lui Furdui Iancu, ala cu „romanu-n veci nu piere”, nu de alta da e asa o melodie frumoasa ca ar fi pacat sa se piarda. Se pare ca sentimentul romanesc al fiintei  (ala pe marginea caruia filosofa cam fara noima Noica) va urma drumul sentimentului hitit sau etrusc al fiintei.

Insa pana la acest deznodamant romanii vor avea drept motto replica unui personaj de film american, care, inspirandu-se din Shakespeare, zicea:  „We will not go quietly into the night.” Practic ne vom fura pana la final caciula unul celuilalt, totul, evident,  pe ritm de manele.

Read Full Post »