Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘de-ale gandirii’ Category

Vad pe pagina de FB a unui tanar lider al dreptei un comentariu apocaliptic despre falimentul actualului regim (Ponta – pentru cei care nu prea sunt la curent cu viata politica). Ok, inteleg, filosofia „loviti adversarul cu tot ce se poate” merge pentru majoritatea clasei politice insa tu, tanar politician necorupt, ar trebui sa judeci un pic altfel daca te tii altfel. Ponta va face concedieri din aparatul de stat! Pai nu asta a facut si Boc? Atunci a fost ok, acum brusc e gresit? Pai nu-i discursul tau de dreapta plin de plus-valoare, eficienta, rentabilizare? Piata libera? Ma intereseaza pe mine ca il vor linsa pe Ponta cei care l-au votat si care sperau la mentinerea/marirea numarului de slujbe la stat? Nu, catusi de putin. Mi se pare o chestie benefica ce urmeaza sa se intample? Da. Pai si atunci sa-l umplu ipocrit de zoaie cum face liderul de „dreapta”? Tocmai cand e pe cale sa ia o masura de dreapta? Ce face Dambovita aia cu omul…

Subiectul 2 din acelasi comentariu. Oltchim. Sa ne intelegem, e neplacut sa vezi o companie de orice marime mergand prost, inseamna insolventa/faliment, somaj, etc. In concluzie, nu e de bine. Cam asa si cu Oltchim. Insa cartoful asta fierbinte si l-au plimbat dintr-o mana in alta toate guvernarile pana cand a ajuns Ponta (ca guvern) sa-l inghita.  Insa combinatul ala care nu produce face altceva, consuma. Consuma ineficient banii mei, tai, ai liderului de dreapta, banii aia cu care s-ar termina o autostrada, s-ar finanta mai bine sistemul medical si lista poate continua.

Sa rezumam, daca e de atacat pentru ceva guvernul Ponta e pentru minciuna indusa populatiei ca se poate altfel, nu pentru masura (de asteptat si pe care ar fi facut-o oricum si cei de dreapta) de a restrange aparatul de stat si a inchide o fabrica neprofitabila. E drept, onestitatea nu prea i-a priit lui Boc insa liderul de dreapta vrea inclusiv sa educe un electorat. Exista Mecca si Mecca. Mi se pare insa ca drumul batut si umbros al predecesorilor l-a atras si pe liderul de dreapta.

Si un PS.  3543 de followers. Cam putin pentru un loc in parlament. Sa nu mai vorbim de un partid.

Read Full Post »

estivale

Afara e cald. In casa e cald. Colac peste pupaza primesti vesti care efectiv te infierbanta.
Metoda de racorire: se inghite in sec de mai multe ori, se asteapta un numar rezonabil de secunde si se analizeaza situatia.
Efecte obtinute: afara si in casa a ramas cald da’ parca fierbinteala a mai trecut.
Exista si invataminte in toate acestea? Se pare ca o concluzie reiese.
Concluzie: uneori ai tot dreptul sa te superi pe cei din jur insa de cele mai multe ori e cazul sa te superi doar pe tine insuti fiindca ai luat in raspar vorba „trebuia sa stii mai bine de’atata”. Vorba asta luata in serios te fereste de surprize neplacute. Intrebare retorica: „dar oare cati facem asta?” Eh, nu stiu voi insa eu am cam trecut-o cu vederea. Repetat. Vorba cuiva drag: „Fraiere!”

Read Full Post »

Incep sa-mi placa astia de la USL. Cel putin vor sa promoveze la TVR muzica de calitate, de aia l-au numit pe Elvis sef peste televiziunea de stat. Corect, ne-am saturat de atata tezaur folcloric!  Jos cu Marioara Murarescu! Sa inceapa jurnalul cu Elvis cantand ” A fool such as I„,  reportajele despre Vanghelie sa aiba in fundal „King creole” iar cele despre Nastase „Jailhouse rock„.  TVR-ul ar putea face si un reality show/musical in inchisoarea de la Rahova in care colegii de celula ii canta lui Bombo ” I want you, I need you, I love you” si ” Teddy bear” iar Nastase le raspunde cu „Love me Tender„.  Nu Ovidiu, stai linistit acolo in Africa unde esti, nu de tine vorbeam. Radem, radem, insa la ce bou au pus astia in fruntea TVR suntem intr-o gramada de „T.R.O.U.B.L.E.”  Ce  sper e sa pot spune cat mai repede: „Elvis has left the building!”

Sper totusi ca zeul tutelar al Romaniei, Murphy, da, ala cu legile, sa nu se razbune pe noi pana la capat si pe langa Elvis Saftoiu sa nu apara in exces pe sticla si celalalt Elvis al tarii, Banica Jr. insotit de zana lui proprie si personala.

Read Full Post »

Intrebare la radio Erevan: „Cu cine se invecineaza URSS?”  Raspunsul primit a fost:  „Cu cine doreste”. Daca trecem dincolo de poanta observam ca raspunsul contine un amar adevar. Confirmarea vine din realitatea secolului trecut. Realitatea nu a fost niciodata Yalta si procentele de pe bucata aia de hartie ci realitatea a fost creata de bocancul armatei sovietice. Yalta vorbea de sfere de influenta pentru 3-4 tari. Realitatea adusa de armata sovietica a insemnat nu influenta ci ocupatie efectiva a mai multe tari decat a cuprins bucata aia de hartie. Dar mai conteaza niste fapte atunci cand romanul are o propensiune pentru complot si victimizare? Boala romanului in materie de istorie e ca nu poate aseza istoria noastra intr-un context international. Insa si mai trist e cand analfabeti in materie de istorie incep sa-si dea cu parerea in stanga si in dreapta. Sa luam cazul lui Basescu. Omul asta n-a citit la viata lui decat Scanteia, regulamentele marinaresti si etichetele de blugi turcesti. Dar stie istorie cum nu stiu Boia, Giurescu si altii. Omul asta de 4 ani buchiseste Levantul lui Cartarescu dar stie istorie mai bine ca Neagu Djuvara. Omul asta pana la rasfoirea raportului Tismaneanu nu stia nimic de fenomenul Pitesti, raport finalizat in 2006 (!) dar stie istorie. Omul asta crede ca daca acum Boc pocneste din calcaie in fata lui la fel facea si Antonescu in fata Regelui Mihai. Omul asta care il admira pe Ceausescu ca pe un bun conducator e presedintele tarii.  Omul asta e imaginea noastra in lume. La mai mare!

 

Read Full Post »

Pavel Şuşară îl consideră pe Marin Gherasim „un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănţuit ca altădată, ci unul care a descoperit după îndelungi exerciţii, că strigătul sălbatic poate fi convertit în energie supravegheată, iar pa­nica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă.” Primul este un distins critic de arta  de pe la noi iar M. Gherasim este un nume de referinta in arta romaneasca contemporana.

Pe scurt:  am fost la o expozitie de pictura dedicata pictorului M.G.  Acum poate trebuia, ca sa folosesc cuvinte din citatul de mai sus, sa am o privire panicata ca sa ajung la tihna contemplarii,  poate „chi-ul”  meu nu a fost suficient de salbatic sa se converteasca in reverie in fata tablourilor, chestia e ca mie expozitia asta nu mi-a generat o stare pe care ma astept sa o am in fata unei creatii artistice de valoare.

Nu spun prin asta ca automat vorbim de lipsa valorii ci de faptul ca undeva s-a produs o mare ruptura intre creator si publicul menit sa consume creatia acestuia. In fata creatiei acestui pictor am fost lipsit de cheia de interpretare a mesajului sau. Poate mesajul exista. Ar fi bine ca el sa existe. Eu nu l-am vazut.

Nu sunt cel mai mare pasionat de pictura de pe lumea asta insa am incercat sa nu privesc niciodata un tablou precum as privi o fotografie.

Asta e o pictura de Hans Baldung Grien de inceput de sec. XVI (originalul poate fi admirat la Kunsthistorisches Museum in Viena). Ce vad eu in pictura asta? Aplecarea omului catre ceea ce e efemer in viata. Tanara isi admira in oglinda frumusetea fara a constientiza ca da atentie unui aspect trecator  fapt subliniat de clepsidra pe care Moartea o tine in mana.  Efemeritatea mai e  subliniata si de valul straveziu care o acopera si care arata consistenta preocuparilor noastre lumesti.  Nici aici nu e totul explicit, si aici vorbim de o cheie de interpretare, poate chiar de mai multe, insa spre deosebire de prima pictura simt ca nu ma izbesc de un zid opac, simt invitatia de a privi si analiza si, de ce nu, savura demersul artistic. Q.E.D. as zice insa probabil ca zicala „cati  oameni atatea pareri ” se aplica cel mai bine in arta.

PS.

Cu ocazia acestei expozitii am vazut in sfarsit ceea ce stiam de mult ca exista.  Oamenii care profita de astfel de evenimente pentru a savura o bautura si o delicatesa.  Domnul, era vorba de un domn de vreo 60 de ani, avea si experienta in domeniu. A venit exact cand trebuia. In cateva minute de la aparitia in sala discursurile erau incheiate iar sampania si piscoturile circulau liber. A stat din nou doar cat era necesar, suficient pentru a bea cateva pahare de sampanie la foc automat. La fel de repede a disparut evitand astfel o destul de improbabila insa suficient de amenintatoare posibilitate de a fi chestionat in legatura cu parerea lui despre expozitie. E un talent si in asta.

Read Full Post »

Adrian Severin nu e nici englez, nici neamt, nici ceh, nici mai stiu eu ce nativ al vreunui alt popor din interiorul Uniunii Europene.  Adrian Severin e roman. In consecinta gestul lui, reprobabil fara doar si poate, e perfect explicabil iar atitudinea sa in urma dezvaluirilor  e consecinta provenientei sale dintr-o tara in care firescul e motiv de oripilare pentru restul uniunii. Practic Adrian Severin a actionat in Parlamentul European asa cum ar fi actionat si in propriul nostru Parlament.  Reactia lui e reactia tipica a unui politician mioritic surprins intr-o ipostaza asemanatoare. Adrian Severin nu actioneaza diferit de Adrian Nastase,  Monica Ridzi,  Gabriel Bivolaru (lista poate continua) insa ceea ce face diferenta este publicul care asista la spectacolul pe care il ofera. Aici suntem noi, acolo e un public cu o alta educatie. Penibilul pe care il ofera Adrian Severin rezida in inadecvarea discursului sau justificator la un public care opereaza cu alte valori si cutume.

Sa vorbim acum despre noi.  Sa trecem dincolo de o anumita reactie in media si sa zabovim asupra altor reactii.  PSD, partidul din care Severin face parte, a parut initial multumit de solutia autosuspendarii acestuia din partid. E solutia aleasa de mai multi politicieni ai partidului respectiv care au intrat in colimatorul justitiei si se pare ca e un model de succes fiindca a fost preluat si de alte partide parlamentare. Practic atitudinea partidelor politice intr-o astfel de situatie e una de maxima pasivitate. De ce o astfel de atitudine? Fiindca practica a aratat ca opinia publica din tara noastra uita repede.  Pe Severin nu l-a decredibilizat scandalul cu lista omonima. Pe Nastase nu pare sa-l afecteze scandalul matusii Tamara, pe Basescu nu l-a afectat problema casei din Mihaileanu, pe Blaga nu-l deranjeaza ca e revolutionar cu acte chiar daca revolutia din ’89 l-a surprins motaind in linistitul oras Stei. Pentru ce s-o excluzi pe Ridzi din partid cand ti-a fost soldat credincios si cand peste doi, trei ani romanilor n-o sa le mai pese ca odata a calcat pe langa lege? Autosuspendarea era solutia perfecta pe plan intern insa vizibilitatea lui Severin a fost europeana iar presiunea la care a fost supus PSD a fost in consecinta. Iata de ce PSD a actionat, in cele din urma, asa cum Europa se astepta sa reactioneze.

De ce nu reactioneaza partidele din Romania la modul drastic fara o presiune externa in cazurile de politicieni compromisi ?  Fiindca orizontul de asteptari al votantului roman tinde spre zero.  Atunci cand nu exista asteptari de la o clasa politica perceputa global ca incompetenta si corupta diferenta la vot e facuta de cel care da ceva iar acel ceva poate fi un kilogram de zahar sau o strada asfaltata. Revolta romanului e lipsita de continut iar politicienii stiu asta.  Critica aplicata de catre votantul roman este cea a dublelor standarde, pe de-o parte critica imprumuturile de la FMI ale guvernelor care s-au succedat la carma tarii insa justifica imprumuturile administratiei locale in conditii la fel de impovaratoare pentru comunitate doar fiindca cu o parte din acei bani i s-a asfaltat si lui strada.  Argumentul lui „macar a facut ceva”  primeaza in fata sanctionarii  prin vot a unor fapte de coruptie comprehensibile savarsite de un actor politic . Ceea ce am constatat ca i se imputa zilele acestea lui Adrian Severin de catre romani e in primul rand  publicitatea negativa pe care o arunca asupra Romaniei prin actiunile sale ulterioare si mai putin gestul care a generat scandalul.  De unde si justificarea lui Severin pentru a nu demisiona: ” Orice abordare a lucrurilor din perspectivă morală, în ultimă instanţă arbitrară, dintre bine şi rău – este de natură să dezbine. ” E o justificare acceptata de electoratul roman insa este ceea ce ne separa de ceilalti si ne pastreaza intr-un cerc vicios din care nu vom putea iesi cata vreme putinul pe care-l primim ne face sa uitam ca lucrurile nu au cum sa functioneze intr-un astfel de sistem.

Read Full Post »

Bismarck a spus odata ca: „A fi roman nu-i o nationalitate ci o profesie.”  Au trecut de atunci mai bine de 100 de ani, perioada in care am aratat cu varf si indesat ca neamtul a vazut bine. Ultimul argument in favoarea acestei opinii e faptul care s-a derulat in Parlamentul European. Inca odata am demonstrat ca suntem incapabili  sa ne insusim concepte cu care opereaza lumea civilizata. „Demisia” e un concept alogen in dictionarul politicianului roman. E un concept la moda printre austrieci, sloveni, nemti, britanici, in fine, printre adevaratii europeni, spun adevaratii pentru ca naravurile noastre sunt altceva dar nu europene. Pe noi geografia ne condamna sa ne catalogam europeni chiar daca e ultimul lucru care suntem.  Azi e Severin, ieri au fost Anastase, Pasat, Ridzi, inaintea lor Nastase, Mazare, Oprisan, Remes, Sechelariu si altii si altii din toate partidele si la toate nivelele.  Ceilalti  gresesc (cei doi europarlamentari austriac si sloven, ministrul neamt acuzat de plagiat, diversi ministri englezi acuzati de mai stiu eu ce gesturi) insa in fata evidentei gasesc cu totii puterea de a pleca capul. Niciunul nu se ambitioneaza sa modifice limitele decentei, sa edulcoreze un gest reprobabil.  La noi…

Tin sa salut acum o initiativa care in lumina faptelor de mai sus vine bine.  Masura prin care laptele praf pentru sugari nu va mai fi subventionat.  Practic aceasta masura alaturi de celelalte masuri complementare destinate mamelor aduc o briza de eugenie europeana. Daca tot nu ne putem schimba naravurile macar prin numar sa nu mai pervertim Europa. Cu cat mai putini romani cu atat mai bine se pare ca e concluzia la care au ajuns cei care au luat aceasta decizie.  Sugerez sa-i invatam pe chinezi cantecul acela al lui Furdui Iancu, ala cu „romanu-n veci nu piere”, nu de alta da e asa o melodie frumoasa ca ar fi pacat sa se piarda. Se pare ca sentimentul romanesc al fiintei  (ala pe marginea caruia filosofa cam fara noima Noica) va urma drumul sentimentului hitit sau etrusc al fiintei.

Insa pana la acest deznodamant romanii vor avea drept motto replica unui personaj de film american, care, inspirandu-se din Shakespeare, zicea:  „We will not go quietly into the night.” Practic ne vom fura pana la final caciula unul celuilalt, totul, evident,  pe ritm de manele.

Read Full Post »

Older Posts »