Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

A doua dilema

Oare Superman poate sa-l vada pe Omul Invizibil?

Read Full Post »

Cunoasteti toti papusile respective.  Ei bine, uneori papusile astea prind viata, ajung  carne si oase insa nu castiga in complexitate, materie cenusie, profunzime in gandire.  Insa la fel ca varianta de plastic (Ken si Barbie sunt doua papusi instarite judecand dupa accesorii) au bani.  Si acum sa inaintam un pic in poveste.

ken si barbie in maldive

Sa ne intelegem, nu e nimic gresit in a vizita Maldivele. Daca as avea momentan resursele as face si eu un sejur acolo. Dar similitudinile cu cei doi se opresc aici.

1. Care-i ideea in a reinnoi juramintele casatoriei?  Ai jurat odata intr-un anumit cadru luand (teoretic) divinitatea ca martor la ceea ce spui? Ai jurat. Pai atunci pentru ce e nevoie de reinnoirea juramantului? Era cu termen de valabilitate? Isi pierde anual din consistenta? Nu. E doar un mod prin care sapi la temelia unui concept si cel mai idiot fel de a veni cu ceva romantic in casatorie. Tipic pentru Ken si Barbie. E atat de coool.

2. Ok, ti-ai batut joc de tot ce inseamna ideea de juramant. Il reinnoiesti. Macar fa-o in intimitate. Ia-ti nevasta de mana si la apus/rasarit/amiaza/egal jura-te din nou. Pana la urma e un gest cu semnificatie pentru o singura persoana. Ei bine nu, Ken si Barbie vor sa aiba martori. Si pentru asta sunt dispusi sa plateasca 820 Lire Sterline (cam 1 000 euro).  Asadar costul unui sejur pentru 2 persoane in Grecia ca sa te vada 3-4 angajati ai hotelului ce indragostit esti tu.

3. Angajatii aia ai hotelului ar fi venit si pentru 3-4 dolari de caciula sa te injure pe limba lor in timp ce tu iti privesti bovin nevasta in ochi dar nu… De ce sa nu bagam si un pic de multiculturalism prost inteles aici? Prin urmare cei 3-4 chelneri ai hotelului vor performa o „Binecuvantare Islamica„. Unor pagani! Brrr, how stupid can you get?  Prin urmare Ken si Barbie iau o pozitie evlavioasa prin care arata lumii ca toate religile sunt reprezentarea diferita a aceluiasi zeu.  Mai da-o dracului zic eu. Oricum, ceea ce Ken si Barbie demonstreaza e doar capacitatea de a mima cu succes orice act de credinta. Ei nu sunt crestini, nu sunt nici evrei, islamisti, wiccani sau atei. Sunt doar prosti si limitati in gandire. Ca au ajuns bataia de joc a unor chelneri e cea mai mica problema a lor.  Doar ca ei nu stiu asta, pentru ca asa cum spuneam la inceput lipsa de materie cenusie si de profunzime in gandire e tipica celor ca ei.

Read Full Post »

Filme

1. Zombieland (2009) – regia: Ruben Fleischer. Pana la urma cel mai reusit film cu zombie pe care l-am vazut. Personajele filmului nu salveaza lumea, nici nu si-au propus asta, tot ce fac e sa ramana in viata si sa se bucure de micile placeri pe care si le mai pot oferi. Desi sunt destule scene cu zombie, filmul e axat mai mult pe evolutia relatiei dintre personaje de la neincredere deplina pana la o relatie de interdependenta si solidaritate. Mie mi-a placut.  Inclusiv Bill Murray.

2. The six wives of Henry Lefay (2009) – regia: Howard Michael Gould. Un om cu sase neveste (de-a lungul timpului) moare. Desi cele sase neveste sunt diferite una de cealalta o concluzie ar fi ca la toate le plac banii. Sau ca raposatul stia sa cante la muzicuta si ca le indeplinea orice moft, adica ajungem din nou la bani, individul fiind un tip bogat. Daca filmul vrea sa tragem alte concluzii esueaza lamentabil, n-are pic de profunzime. Nici comedie nu prea e dincolo de continua paruiala verbala si nu numai dintre neveste, dar si asta e destul de trasa de par. Si cred ca si Andie MacDowell avea nevoie de niste bani daca a acceptat rolul respectiv in filmul asta.

3. It’s Complicated (2009) – regia: Nancy Meyers. Un film mult mai reusit decat cel prezentat mai sus desi intra in larga categorie a comediilor romantice. Atmosfera e agreabila, replicile sunt bune dar e de vazut in compania unor persoane cu care nu impartasesti un trecut mai complex  fiindca desi e complicat sa fii in pielea eroinei, vorba titlului, o alegere se face pana la finalul filmului. Putini sunt regizorii care rezista la presiunea unui happy end mai ales cand filmul e din categoria enuntata mai sus, asa ca finalul previzibil nu e pana la urma o surpriza. Bine, in sprijinul alegerii intervine si faptul ca desi fostul sot stie cum sa foloseasca tot ce luminos in trecutul comun (e avocat ) e destul o greseala ca tot edificiul sa se naruie, fiindca la suparare eroina rememoreaza la randul ei motivele divortului. In plus pretendentul manipuleaza abil, aruncand intr-o discutie frica : n-as mai rezista sa-mi fie inselate inca odata sentimentele. Toate adunate nu e un film sa ramana prea mult in memoria colectiva.

Replica din film: Meryl Streep: – Not tonight big guy! Alec Baldwin: – Is it really necessary for you to always say no before you say yes? I’m not gonna think less of you.

Read Full Post »

Bowfinger

Pentru cei care vor sa vada o comedie inteligenta, „Bowfinger” (1999)  in regia lui Frank Oz e una din recomandari. Are umor, are ironie fina, si un dialog inteligent pe langa mai multe impunsaturi la adresa Hollywoodului.

O mostra care mie mi-a placut:

Robert K. Bowfinger: We’re finished! It’s over between us!
Daisy: But why?
Robert K. Bowfinger: You slept with Jiff.
Daisy: So?
Robert K. Bowfinger: You know, I never thought about it that way.
Daisy: So I’ll see you tonight?
Robert K. Bowfinger: What time?

Read Full Post »

Ma intrebam intr-un comentariu pe blogul unui cunoscut ce reactie vor avea sustinatorii (intelectualii de calibru) lui Basescu in fata nominalizarii lui Gabriel Oprea ca posibil ministru intr-un guvern de coloratura PDL – independenti. Se pare ca pana la urma vor avea ocazia sa-si exprime nemultumirea (evident daca exista) despre posibila numire ca ministru a unui individ acuzat de a fi fraudat alegerile din 2004 in favoarea PSD-ului, suspectat de legaturi cu Hayssam, de o serie de afaceri necurate cu terenuri in timpul mandatului de prefect al capitalei si, nu cred ca gresesc, lista poate continua.

Un cotidial local (Observator) mi-a publicat postul de mai jos, cel cu parcarile si educatia, iar de la un prieten portocaliu am aflat ca a fost una din lecturile primarului Falca. Daca tot am batut saua poate, poate se schimba ceva in directia asta. N-ar fi frumos ca Primaria Arad sa nu-si mai jefuiasca cetatenii cu actualul pret al parcarii? Asta pana nu se pronunta justitia in legatura cu dosarul de la DNA, ca apoi trebuie sa-l mai public inca odata pentru ca sa-l citeasca si viitorul primar. Sau sa candidez si sa stiu o treaba.

Tot satisfactie consider si  linkul catre blogul meu de pe cel al unui prieten, domn serios, publicat in ID, 22 si altele.  Sper ca nu s-a simtit obligat ca-l trecusem si eu la Blogroll, nu de alta da al meu e o varza fara o directie anume. Si nici foarte serios nu tin sa fie.

Un banc cu Geoana, chiar fain:  s-a constatat ca Geoana l-a intrecut pe Bula la numarul de bancuri. Suparat Bula a cerut o renumarare.

Marunte poate, da sa vezi cum iti coloreaza ziua…

Read Full Post »

Dilema

Oare la o branza cu mucegai se mai impune prezenta unui termen de valabilitate? Ce-ar putea face? Mai mult mucegai? Si daca da, asta e o chestie rea?

Read Full Post »

Acum un secol si ceva Titu Maiorescu enunta teoria formelor fara fond ca reactie la o modernizare a societatii romanesti dupa niste tipare importate, straine in conceptia junimistului de fondul real al societatii romanesti. Totusi, prin practica curenta chiar daca fortata, aceste forme au creat un fond, poate nu pe gustul tuturor, insa acest fond a existat. Drama societatii romanesti din momentul intrarii ei in modernitate a fost insa lipsa de trainicie a tiparelor menite sa creeze acest fond. Drumul deschis la finalul secolului XIX a fost deviat de impunerea unei noi matrite de forme, anume cea comunista. Astfel, un fond in formare a fost trimis din nou in malaxor si fortat sa se muleze noilor forme de sorginte comunista. Momentul 1989 a insemnat recuperarea vechilor forme si reluarea unui proces atat de brutal intrerupt. Din pacate tranzitia intr-un regim democratic merge mult mai greu, datorita pervertirii fondului in perioada comunista precum si a lipsei masurilor de coercitie, prezente din belsug la instaurarea comunismului. Prezentul este dovada vie a faptului ca revenirea la normalitate e anevoioasa. Ce desparte cele doua momente de modernizare reala a Romaniei? Opinia mea e ca ne desparte calitatea umana a celor indrituiti, prin delegarea de autoritate din partea comunitatii, sa faca aceasta modernizare. In mod normal o masura luata de o autoritate trebuie sa aiba mai multe componente. Una din aceste componente care ar trebui urmarita este cea care urmareste educarea comunitatii intr-un anumit spirit.

Ajung astfel la problema parcarilor in urbea in care locuiesc, anume Arad. Indiferent de coloratura politica a administratiei locale din momentul implementarii sistemului de parcare componenta educationala a acestei masuri nu a fost niciodata luata in calcul. Pe scurt, modalitatea actuala de taxare, usturator de piperata, impinge posesorii de autoturisme la eludarea acestei obligatii. O stationare in zona de taxare a unui autoturism pe durata a 8 ore (o zi normala de munca) inseamna o cheltuiala zilnica de 19 Ron. La o medie de 20 zile lucratoare obtinem o suma de 380 Ron pe care un cetatean trebuie s-o plateasca lunar pentru a evita amenzile care se aplica de catre angajatii Primariei. Vorbim asadar de o suma apreciabila raportata la un salar mediu pe economie, si asta nu pentru o parcare privata, pazita, etc ci pentru acea parcare pe marginea strazii. Modalitatea de plata este si ea dificila, fiind nevoie de monede in timp ce cardurile de parcare nu pot fi achizitionate decat din anumite si totodata foarte putine puncte fixe. Consecinta? In loc sa avem o comunitate de cetateni educata sa achite o taxa decenta de stationare, avem practic un sistem care incurajeaza nesocotirea acesteia, care in loc sa beneficieze de un venit redus/autoturism dar teoretic seminficativ datorita numarului mare de cotizanti prefera un venit generat de un numar redus de tichete compensat de amenzile aplicate. Observam ca in locul unei comunitati educate intr-un spirit civic activ se prefera o comunitate satisfacuta de faptul ca a mai scapat inca odata de amenda, o comunitate care isi injura alesii locali cand incearca sa fie corecta sau cand plateste amenda.

Ne mira profund comportamentul romanilor peste hotare. In spiritul unei reclame la vopsea, parca odata iesiti din tara devenim mai nemti cu totii. E practic o forma de mimetism pe care o abordam in zone unde relatia dintre comunitate si diriguitorii ei e una de respect pentru ca acolo firescul nostru de acasa e ceva iesit din tipar. Cata vreme la noi administratia insasi e orientata pe ideea de a da teapa contribuabilului, cata vreme preocuparea de educare a comunitatii nu exista in agenda clasei politice poate n-ar trebui sa ne mire starea societatii romanesti la douazeci de ani de la Revolutie.

Read Full Post »

Older Posts »