Feeds:
Articole
Comentarii

cantece si catedrale

Se face Catedrala Mantuirii Neamului. Frumos nume, cam patetic dar probabil asta e si scopul, sa simta pana si mireanul ca savarsirea ei este ceva important pentru popor. Pai sa se faca, sa avem macar asa ceva daca Dracula Land n-am mai ajuns sa avem. Japonezii aia care o sa scape cu viata de atacul cainilor comunitari sa mai aiba ce fotografia pe langa Casa Poporului si expozitia de pictura de pe strada Zambaccian. Bine, o sa-i faca poza de la niste kilometrii distanta sa incapa toata frumusetea de catedrala in obiectiv.  Acum daca sunt indeplinite cerintele legale necesare unei constructii care ar fi problema? Nu vreti sa vedeti ca toti oamenii aia care se inghesuie la diverse defilari de moaste au loc sa stea sub un acoperis? Chiar va place sa vedeti la stiri cum se calca batrani, copii  si femei in picioare sub cerul liber fie ploaie, ger sau arsita? De ce nu vreti sa faca asta in mod organizat?

 

A aparut zilele astea in presa o relatare cum ca unui staret de manastire un cor de preacuvioase maici i-ar fi cantat cu ocazia zilei lui de nastere un cantec legionar. Atata caz pentru nimic. Stiau probabil si ele de tineretea lui mai zbuciumata si i-au facut o surpriza, iar presa a tratat lucrul asta de parca i-ar canta omului in fiecare zi astfel de cantece. Tot presa l-a haituit pe purtatorul de cuvant al Patriarhiei sa dea si institutia asta o declaratie. Pai e frumos? Fortati oamenii sa-si calce pe inima si de frica UE, masonilor si a FMI sa-si critice confratele desi sunt uniti in cuget si simtiri. Nu ne-a innebunit Pro Tv-ul cu campania aia “Gandeste liber”? Aia a facut si corul de maici cand i-a inseninat ziua sarbatoritului, nu cred ca le-a fortat cineva sa faca asta.

 

Vi se pare poate ca am facut bascalie pe aceste subiecte serioase. In mod normal n-as fi scris despre ele fiindca nu ma intereseaza, fiecare cu credinta sau necredinta lui. Insa cata vreme BOR-ul e finantat de stat, cata vreme din taxele si impozitele platite de fiecare din tara asta, ortodox, catolic, musulman sau ateu sunt platite salarii preotilor unui cult anume, cata vreme majoritatea rectificarilor bugetare care se fac de catre parlamentari implica donatii ale statului pentru constructia de biserci ma deranjeaza. Vorbim de lipsa de fonduri pentru buna functionare a unor servicii publice insa alocam fonduri pentru constructia de proiecte mamut de catedrale si asta nu doar in capitala. Am ajuns sa condamnam pomenile electorale prin care se impart faina, ulei sau galeti de plastic. Foarte bine, nu asa trebuie sa-si faca cineva drum spre o functie publica, insa pomenirea unui potentat politic al zilei in slujbe pentru fonduri deturnate de la buget in vederea construirii de biserici nu e tot o pomana electorala?

 

Religious institutions that use government power in support of themselves and force their views on persons of other faiths, or of no faith, undermine all our civil rights. Moreover, state support of an established religion tends to make the clergy unresponsive to their own people, and leads to corruption within religion itself. Erecting the ‘wall of separation between church and state,’ therefore, is absolutely essential in a free society.”  N-am spus-o eu ci Thomas Jefferson dar din punctul meu de vedere are dreptate. Prin urmare da, o completa separare a statului de biserica nu poate fi decat benefica. Pentru toata lumea.

 

Filme

1.  „The kids are all right” – regia Lisa Cholodenko (2010)

Am stat, m-am uitat sa vad ce zic IMDB si Rotten Tomatoes (astia zic de bine), am mai stat si-am mai rumegat da totusi filmul asta mi se pare slab.  Banuiesc ca o intentie a regizorului/co-scenaristului a fost aceea de a sugera ca o casatorie gay e la fel de serioasa precum una normala (da, normala, e cel mai corect cuvant).  Din punctul meu de vedere esueaza lamentabil. N-am avut nicio clipa senzatia ca aia e o casnicie functionala, iar cand una din cele doua consoarte calca „stramb” cu tatal biologic al copiilor lor mi s-a parut un lucru foarte firesc, natural. Motivatia pentru care personajul lui Julianne Moore ramane la final alaturi de partenera ei pare mai degraba frica de judecata cunostintelor ei (prieteni/copii), complicatii financiare si legale decat o alegere organica (intensitatea traita in scenele de sex cu Mark Ruffalo arata ca cel putin personajul ei a devenit gay prin alegere constienta si nu fiindca e structural diferita) sau sentimentala (personajul creat de Annette Bening e atat de antipatic si de posesiv incat nu e credibil ca ar putea polariza sentimente de iubire).  Finalul e ratat.  Minunata familie disfunctionala revine la starea de echilibru initial dupa ce pericolul reprezentat de tatal biologic al copiilor este indepartat insa rezolvarea oferita de regizor/co-scenarist e fortata si necredibila. Dar in esenta de ce sa astepti de la un regizor/scenarist  gay o alta rezolvare a situatiei?

Concluzia? Cum am spus si la inceput, slab domnule, slab…

A doua dilema

Oare Superman poate sa-l vada pe Omul Invizibil?

Am urmarit tangential aseara spectacolul Realitatii TV,  „10 pentru Romania” alocat Transilvaniei, spun tangential deoarece e greu sa digeri pas cu pas o emisiune prezentata de cuplul  Piersic – Tatulici, in plus, stiam dinainte ca e genul de emisiune in care surprizele nu apar, aceiasi oameni, aceleasi vedete.  Am fost oarecum surprins de adjudecarea  titlului  de politician de catre Emil Boc, da nah, patron nou la televiziune, optica usor diferita de a SOV-ului.  In schimb m-a frapat premiul de excelenta acordat primarului Aradului, Gheorghe Falca.  De ce:

1. Desi administratia Falca mi-a asfaltat strada anul asta (vedem dupa testul iernii cat de bine) nu pot uita ca in Arad taxa de parcare este la nivel astronomic fata de taxele existente in alte orase (Oradea si Timisoara sunt doua repere) si pare a fi gandita in totala deradere fara de posibilitatile locuitorilor asa cum nu pot ignora nici faptul ca gigacaloria in urbea de pe Mures e printre cele mai ridicate din tara.  Se pare ca mandria de a fi aradean implica niste costuri mai mari decat mandria de a fi locuitor a altor orase din Romania.

2.  Dosarul pe rol in care este acuzat inclusiv de luare de mita, dosar in care acuzatul a mers o buna perioada pe taraganarea acestuia la Curtea Constitutionala. Vorbim de un dosar deschis in octombrie 2007 si care a adunat mai mult de 1100 de zile, dosar  care practic stagneaza din efortul neprecupetit al acuzatului.

Sa ne lamurim. Nu ma surprind foarte tare miscarile populare in sprijinirea unor primari judecati si condamnati pentru diverse fapte sanctionate de legea penala precum s-a intamplat la Ramnicu-Valcea sau Baia Mare.  Vorbim de oameni care au fost angajati in administratie pe alte baze decat competenta, oameni a caror functii depind de cine este in fruntea administratiei si care actioneaza conform unor tipare de vasalitate.  E insa cu adevarat penibil cand o institutie (in acest caz o televiziune) gireaza cu credibilitatea ei repere profund alterate. E trist cand intr-o sala plina a unui teatru sunt aplaudati cu egala intensitate Dumitru Farcas, Dorel Visan si justitiabilul Gheorghe Falca de catre cei care sunt considerati ca reprezentand o elita regionala a acestei tari. Cat despre periajul facut aceluiasi justitiabil de un actor de statura lui Piersic nu pot spune decat ca a fost un moment infiorator.

La final de activitate in slujba comunitatii un om a scris odata urmatoarele cuvinte: ” I have the consolation of having added nothing to my private fortune during my public service, and of retiring with hands clean as they are empty.”  Intr-o traducere aproximativa inseamna: Imi ramane consolarea de a nu-mi fi sporit avutia personala in timpul mandatului meu public si de a ma retrage cu mainile pe cat de curate pe atat de goale.  Afirmatia este a lui Thomas Jefferson insa nu m-ar surprinde ca la final de activitate publica sa-l aud inclusiv pe Gheorghe Falca folosind-o. La urma urmei traim in tara in care totul e posibil.

Patriotism is your conviction that this country is superior to all others because you were born in it.
– G.B. Shaw

e mica da’ e-a noastra

Boc degetel, acest prim-ministru mic, mic, mic in tara oamenilor mari si-a mai bifat o mareata realizare a mandatului.  Cei 10 km de autostrada care fac legatura intre marile aglomerari urbane Turda si Campia Turzii  au fost inaugurati in prezenta sa. Pentru Boc e probabil o mareata realizare. Intr-o tara a lui Boc si a lui Statu Palma Barba Cot acesti 10 km de autostrada sunt probabil echivalentul unei autostrazi Sankt Petersburg – Vladivostock,  insa in tara noastra, a oamenilor normali in inaltime si nu numai, acesti 10 km nu reprezinta aproape nimic. Daca acesti 10 km de autostrada reprezinta o stire trebuia sa fie o simpla informare a constructorului despre posibilitatea de a fi folositi.  Consider ca pentru 10 km de autostrada care nu sunt un tunel in munte, un pod peste mai stiu eu ce abis sau alte adevarate provocari pentru un constructor, prezenta oficialilor trebuia sa fie maxim de nivel judetean. Prezenta lui Boc e o recunoastere implicita a valorii lui actuale, aceea de figurant intr-un rol care nu-l prinde si in care nimeni nu-l ia cu adevarat in serios. Prezenta lui Boc la inaugurarea unei autostrazi pe o distanta ce in doua ore o strabati intr-o plimbare e cel mai bun motiv pentru a i se solicita demisia. Nu avem nevoie de un premier care gaseste satisfactie in sferturile sau zecimile de masura, de un premier care e ignorat ca si partener de dialog de catre toti actorii, politici sau sociali, de un premier care nu realizeaza ridicolul prezentei sale la inaugurarea a 10 (da, ma repet, 10!!!) km de autostrada. M-am saturat atunci cand spun „Boc” lumea sa nu fie sigura daca l-am pomenit pe premier sau am spus un banc. Cel mai scurt si mai sec banc.

 

Tara trista si fara de umor

Ca presedintele tarii e un comunist nenorocit stiam de mult. A confirmat-o si el in confruntarea televizata  din 2004 cu un alt comunist nenorocit, Adrian Nastase. Ca nu are caracter si ca nu e onest in relatia cu votantii (fraierii care au votat DA – adica dreptate si adevar) a confirmat-o cand a admis ca stia de „biletelele” lui Tariceanu si cand in plin scandal a afirmat ca detine informatii dar ca le va divulga la momentul oportun. Practic in acel moment a aratat ca e mai interesat de jocurile puterii decat de o asanare reala a moravurilor politice romanesti.  Si-a mai rotit odata si partidul cu 180 de grade, facand inca un nod in coloana vertebrala a acestuia si dintr-un partid de comunisti l-a facut pionul luptei anticomuniste. Mai mult, a condamnat comunismul. Si da, a castigat alegerile. Iar azi, dupa ce a condamnat comunismul, dupa ce teoretic a citit raportul Tismaneanu (spun teoretic fiindca ce garantii sa ai din partea unuia care de cinci ani buchiseste „Levantul” lui Cartarescu), declara ca : ” Daca el statea numai 10 ani era un mare presedinte in istoria romanilor.”  El. Cum care el? Ceausescu.  Adica individul ala in ’65 a aparut din neant la conducerea partidului in Romania. Nu era la acel moment unul din liderii unui partid care a facut ca Aiud, Gherla, Pitesti, Sighet, Canalul Dunare-Marea Neagra si lista evident poate continua sa fie mormintele unde s-au ingropat adevaratele elite ale tarii. Asadar campionul dreptei, presedintele care a condamnat comunismul face apologia unui analfabet cu mainile patate de sange.

Tot azi a murit o relicva a comunismului, perpetuator al protocronismului, luceafar al nationalismului verbal, un lingau al celor care au tinut o tara in frig, intuneric si foame. Un poet la kilogram care a scris zeci de volume de „poezie” dar daca e sa aduni ce e de o oarecare valoare e destul unul singur. Faceti un test, luati o poezie de-a raposatului si incercati s-o publicati acum pe undeva. O sa vi se rada in nas. Ei bine, Base se regaseste in poezia lui. Evident. Probabil asta recita in timp ce lacrima privind steagul Romaniei socialiste fluturand pe catarg.  N-am inteles de ce a zis ca aveau viziuni politice diferite, probabil e unul din reflexele ramase dupa exersarea discursurilor de momit intelectualii de dreapta. Pana in 1989 au fost amandoi membrii ai partidului comunist. Dupa revolutie nu-mi aduc aminte sa fi fost vreunul de partea baricadei unde era un Corneliu Coposu sau Ion Ratiu.  Au fost in cel mai bun caz la capetele diferite ale ciolanului.

Iar daca tot am vorbit de morti sa vorbim pana la capat. Conform filosofiei „a murit deci putem sa-l vorbim de bine” nu mai poti deschide o pagina de ziar (online sau de hartie) in care sa nu auzi de Paunescu. Il spala toti acum care mai de care cu Ariel, Omo sau mai stie eu ce detergenti minune de nu se mai vede nimic din noroiul in care s-a scaldat toata viata. Totul cu o ipocrita evlavie doar doar o mai creste tirajul. Dupa ce Madalina Manole a devenit o Elodia a intregii prese romanesti iata ca Paunescu se pregateste sa preia stafeta. Trageti bre de subiect bine de tot, ce naiba, gasiti voi niste rude care sa acuze doctorii ca l-au bagat sanatos in groapa si mai tarziu poate si o scrisoare din care reiese ca il astepta Ceausescu pe o insula exotica satul doar de cantecele lui Elvis.

Inchei folosind cuvintele unui personaj de roman, Antoine Roquentin :

“Atunci m-a apucat Greaţa, m-am lăsat să cad pe banchetă, nu mai ştiam nici măcar unde mă aflam; vedeam cum în jurul meu se învîrtesc încet culorile, îmi venea să vomit. Şi iată: de atunci Greaţa nu m-a mai lăsat, a persistat.”

PS. (pentru Basescu): E din romanul Greata scris de Jean Paul, nu Base, nu Belmondo, Sartre.  Jean Paul Sartre.