Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘politica’

Vad pe pagina de FB a unui tanar lider al dreptei un comentariu apocaliptic despre falimentul actualului regim (Ponta – pentru cei care nu prea sunt la curent cu viata politica). Ok, inteleg, filosofia „loviti adversarul cu tot ce se poate” merge pentru majoritatea clasei politice insa tu, tanar politician necorupt, ar trebui sa judeci un pic altfel daca te tii altfel. Ponta va face concedieri din aparatul de stat! Pai nu asta a facut si Boc? Atunci a fost ok, acum brusc e gresit? Pai nu-i discursul tau de dreapta plin de plus-valoare, eficienta, rentabilizare? Piata libera? Ma intereseaza pe mine ca il vor linsa pe Ponta cei care l-au votat si care sperau la mentinerea/marirea numarului de slujbe la stat? Nu, catusi de putin. Mi se pare o chestie benefica ce urmeaza sa se intample? Da. Pai si atunci sa-l umplu ipocrit de zoaie cum face liderul de „dreapta”? Tocmai cand e pe cale sa ia o masura de dreapta? Ce face Dambovita aia cu omul…

Subiectul 2 din acelasi comentariu. Oltchim. Sa ne intelegem, e neplacut sa vezi o companie de orice marime mergand prost, inseamna insolventa/faliment, somaj, etc. In concluzie, nu e de bine. Cam asa si cu Oltchim. Insa cartoful asta fierbinte si l-au plimbat dintr-o mana in alta toate guvernarile pana cand a ajuns Ponta (ca guvern) sa-l inghita.  Insa combinatul ala care nu produce face altceva, consuma. Consuma ineficient banii mei, tai, ai liderului de dreapta, banii aia cu care s-ar termina o autostrada, s-ar finanta mai bine sistemul medical si lista poate continua.

Sa rezumam, daca e de atacat pentru ceva guvernul Ponta e pentru minciuna indusa populatiei ca se poate altfel, nu pentru masura (de asteptat si pe care ar fi facut-o oricum si cei de dreapta) de a restrange aparatul de stat si a inchide o fabrica neprofitabila. E drept, onestitatea nu prea i-a priit lui Boc insa liderul de dreapta vrea inclusiv sa educe un electorat. Exista Mecca si Mecca. Mi se pare insa ca drumul batut si umbros al predecesorilor l-a atras si pe liderul de dreapta.

Si un PS.  3543 de followers. Cam putin pentru un loc in parlament. Sa nu mai vorbim de un partid.

Read Full Post »

Adrian Severin nu e nici englez, nici neamt, nici ceh, nici mai stiu eu ce nativ al vreunui alt popor din interiorul Uniunii Europene.  Adrian Severin e roman. In consecinta gestul lui, reprobabil fara doar si poate, e perfect explicabil iar atitudinea sa in urma dezvaluirilor  e consecinta provenientei sale dintr-o tara in care firescul e motiv de oripilare pentru restul uniunii. Practic Adrian Severin a actionat in Parlamentul European asa cum ar fi actionat si in propriul nostru Parlament.  Reactia lui e reactia tipica a unui politician mioritic surprins intr-o ipostaza asemanatoare. Adrian Severin nu actioneaza diferit de Adrian Nastase,  Monica Ridzi,  Gabriel Bivolaru (lista poate continua) insa ceea ce face diferenta este publicul care asista la spectacolul pe care il ofera. Aici suntem noi, acolo e un public cu o alta educatie. Penibilul pe care il ofera Adrian Severin rezida in inadecvarea discursului sau justificator la un public care opereaza cu alte valori si cutume.

Sa vorbim acum despre noi.  Sa trecem dincolo de o anumita reactie in media si sa zabovim asupra altor reactii.  PSD, partidul din care Severin face parte, a parut initial multumit de solutia autosuspendarii acestuia din partid. E solutia aleasa de mai multi politicieni ai partidului respectiv care au intrat in colimatorul justitiei si se pare ca e un model de succes fiindca a fost preluat si de alte partide parlamentare. Practic atitudinea partidelor politice intr-o astfel de situatie e una de maxima pasivitate. De ce o astfel de atitudine? Fiindca practica a aratat ca opinia publica din tara noastra uita repede.  Pe Severin nu l-a decredibilizat scandalul cu lista omonima. Pe Nastase nu pare sa-l afecteze scandalul matusii Tamara, pe Basescu nu l-a afectat problema casei din Mihaileanu, pe Blaga nu-l deranjeaza ca e revolutionar cu acte chiar daca revolutia din ’89 l-a surprins motaind in linistitul oras Stei. Pentru ce s-o excluzi pe Ridzi din partid cand ti-a fost soldat credincios si cand peste doi, trei ani romanilor n-o sa le mai pese ca odata a calcat pe langa lege? Autosuspendarea era solutia perfecta pe plan intern insa vizibilitatea lui Severin a fost europeana iar presiunea la care a fost supus PSD a fost in consecinta. Iata de ce PSD a actionat, in cele din urma, asa cum Europa se astepta sa reactioneze.

De ce nu reactioneaza partidele din Romania la modul drastic fara o presiune externa in cazurile de politicieni compromisi ?  Fiindca orizontul de asteptari al votantului roman tinde spre zero.  Atunci cand nu exista asteptari de la o clasa politica perceputa global ca incompetenta si corupta diferenta la vot e facuta de cel care da ceva iar acel ceva poate fi un kilogram de zahar sau o strada asfaltata. Revolta romanului e lipsita de continut iar politicienii stiu asta.  Critica aplicata de catre votantul roman este cea a dublelor standarde, pe de-o parte critica imprumuturile de la FMI ale guvernelor care s-au succedat la carma tarii insa justifica imprumuturile administratiei locale in conditii la fel de impovaratoare pentru comunitate doar fiindca cu o parte din acei bani i s-a asfaltat si lui strada.  Argumentul lui „macar a facut ceva”  primeaza in fata sanctionarii  prin vot a unor fapte de coruptie comprehensibile savarsite de un actor politic . Ceea ce am constatat ca i se imputa zilele acestea lui Adrian Severin de catre romani e in primul rand  publicitatea negativa pe care o arunca asupra Romaniei prin actiunile sale ulterioare si mai putin gestul care a generat scandalul.  De unde si justificarea lui Severin pentru a nu demisiona: ” Orice abordare a lucrurilor din perspectivă morală, în ultimă instanţă arbitrară, dintre bine şi rău – este de natură să dezbine. ” E o justificare acceptata de electoratul roman insa este ceea ce ne separa de ceilalti si ne pastreaza intr-un cerc vicios din care nu vom putea iesi cata vreme putinul pe care-l primim ne face sa uitam ca lucrurile nu au cum sa functioneze intr-un astfel de sistem.

Read Full Post »

Bismarck a spus odata ca: „A fi roman nu-i o nationalitate ci o profesie.”  Au trecut de atunci mai bine de 100 de ani, perioada in care am aratat cu varf si indesat ca neamtul a vazut bine. Ultimul argument in favoarea acestei opinii e faptul care s-a derulat in Parlamentul European. Inca odata am demonstrat ca suntem incapabili  sa ne insusim concepte cu care opereaza lumea civilizata. „Demisia” e un concept alogen in dictionarul politicianului roman. E un concept la moda printre austrieci, sloveni, nemti, britanici, in fine, printre adevaratii europeni, spun adevaratii pentru ca naravurile noastre sunt altceva dar nu europene. Pe noi geografia ne condamna sa ne catalogam europeni chiar daca e ultimul lucru care suntem.  Azi e Severin, ieri au fost Anastase, Pasat, Ridzi, inaintea lor Nastase, Mazare, Oprisan, Remes, Sechelariu si altii si altii din toate partidele si la toate nivelele.  Ceilalti  gresesc (cei doi europarlamentari austriac si sloven, ministrul neamt acuzat de plagiat, diversi ministri englezi acuzati de mai stiu eu ce gesturi) insa in fata evidentei gasesc cu totii puterea de a pleca capul. Niciunul nu se ambitioneaza sa modifice limitele decentei, sa edulcoreze un gest reprobabil.  La noi…

Tin sa salut acum o initiativa care in lumina faptelor de mai sus vine bine.  Masura prin care laptele praf pentru sugari nu va mai fi subventionat.  Practic aceasta masura alaturi de celelalte masuri complementare destinate mamelor aduc o briza de eugenie europeana. Daca tot nu ne putem schimba naravurile macar prin numar sa nu mai pervertim Europa. Cu cat mai putini romani cu atat mai bine se pare ca e concluzia la care au ajuns cei care au luat aceasta decizie.  Sugerez sa-i invatam pe chinezi cantecul acela al lui Furdui Iancu, ala cu „romanu-n veci nu piere”, nu de alta da e asa o melodie frumoasa ca ar fi pacat sa se piarda. Se pare ca sentimentul romanesc al fiintei  (ala pe marginea caruia filosofa cam fara noima Noica) va urma drumul sentimentului hitit sau etrusc al fiintei.

Insa pana la acest deznodamant romanii vor avea drept motto replica unui personaj de film american, care, inspirandu-se din Shakespeare, zicea:  „We will not go quietly into the night.” Practic ne vom fura pana la final caciula unul celuilalt, totul, evident,  pe ritm de manele.

Read Full Post »

pe umerii lui marx - adrian cioroianu

Nu, nu e o carte lansata recent, insa e cea mai buna introducere in comunismul romanesc din cate mi-a fost dat sa citesc. In cele 16 capitole gasesti un punct de plecare pentru o cercetare mult mai amanuntita indiferent ca esti interesat de latura politica, economica, culturala sau represiva a comunismului, precum si o serie intreaga de referinte bibliografice care simplifica aprofundarea unor aspecte particulare. Cat despre autor il consider drept una din vocile cele mai avizate si lipsite de patima pe problema comunismului romanesc fapt care nu poate decat sa foloseasca demersului sau.

Read Full Post »

In mod sigur unele bloguri trebuie sa aiba niste instructiuni de folosire. Asta ca sa stii ca nu pierzi timpul daca vrei sa lasi o replica, prin replica intelegand o propozitie sau o fraza care nu contine invective si care urmareste o anumita logica. De ce? Fiindca asa se pot crea premisele unui dialog.  In momentul in care ai un blog, un loc in care iti faci publice gandurile prin urmare, iti asumi faptul ca ele pot fi luate in discutie, analizate, comentate. Altfel pentru ce ai scrie pe un blog? Altfel pentru ce ai permite existenta comentariilor? Nu vrei comentarii care sa-ti cada greu pe langa cele ale aplaudacilor, pai e simplu, le elimini toate. Asa vei fi citit si atat.

Un blog in care sa-l mangaie toti pe crestet isi doreste si Cristian Patrasconiu. Din cat l-am citit pana acum pe blogul dumisale,  domnul mentionat joaca rolul de „berbec de serviciu”. De ce afirm asta? Fiindca multe bloguri sunt linkuri catre alte bloguri unde altii, mai competenti, isi dau cu parerea. Deseori rolul d-lui Patrasconiu e simplu, multiplica canalele de distribuire a ideilor celorlalti la care le mai adauga o tusa, o subliniere, ceva. Nu e mare lucru. Prin urmare avand rolul de „raspandac” mai mult decat de „zvoner” in cazul in care este comentat pe blogul personal se panicheaza, cuvintele nu-i vin natural, replica lipseste, practic un Geoana in miniatura. Ce poate sa faca e sa modereze. Adica sa stearga comentariul, pe principiul: „l-am sters, parerea care ma deranjeaza inceteaza sa existe.” La final, uitandu-se multumit la cele, sa zicem, 20 de comentarii poate sa constate ca 17 din ele sunt pe aceiasi lungime de unda, 3 fiind comentarii in care domnia sa este injurata, de genul: „esti un prost Patrasconiule!” Cum de acestea raman? Fiindca nu spun nimic, in plus nu fac onoare celor care le posteaza.  Mai jos urmeaza ceea ce trebuia sa fie un comentariu  pe blogul lui Patrasconiu la articolul  „Marius Oprea. Mare om, mare caracter!”. Banuind ca nu va trece de furcile caudine ale moderarii l-am salvat inainte de a-l posta. Numarati, va rog cate injurii contine.

Daca ar mai fi o stire povestea asta as intelege. Doar ca nu sunteti primul care da link la blogul de unde a pornit. N-ati fost nici macar pe faza. In plus vorbiti de caractere in acelasi articol in care mai apare I.T.Morar nominalizat. Acelasi I.T.Morar care recunoaste ca a scris o stire intentionat falsa numai pentru a mai lovi un pic in Dinescu acolo unde il doar mai tare pe poet. Ceea ce trebuie sa recunoastem e un gest care musteste de caracter. La momentul respectiv din nou n-ati fost pe faza ca sa temperati elanul colegului d-vs. Probabil aveti o agenda in care unii trebuie cautati de pete. Ceilalti sunt prieteni si ce pete au nu conteaza, nu-i asa?”

A trecut de moderare urmatorul comentariu, singurul pana in momentul in care scriu acest blog: ”

el vor servici !
(am intzeles ca e si mr pirvulescu p”acolo ? cuuul !)

Cine l-a postat nu conteaza.  C. Parvulescu probabil nu e in agenda de prieteni ai celor care scriau odata quality in Cotidianul, in conditiile in care e si in vizorul lui I.T.Morar, domn care ieri noapte isi inchidea comentariile la blogul de pe Vox Publica, blog unde spre deosebire de al lui personal, moderarea e mai greu de realizat. (blog unde mi-a mai fost cenzurat un comentariu).

Si acum cateva cuvinte si despre situatia de la IICCR.  Da, in mod sigur, exista puncte in care activitatea respectivului institut e atacabila. Cel putin in ceea ce priveste pozitionarea internationala si vizibilitatea la acest nivel pot avea loc imbunatatiri serioase. Institutului ii lipseste o recunoastere adecvata pe plan international. Colaborarile cu institutele de profil din Cehia si Polonia sunt un pas insa e de asteptat o deschidere si o colaborare largita a IICCR cu institutii de profil din strainatate.  Poate si lipsa unei anumite receptivitati in ceea ce priveste largirea colaborarii cu persoane interesate pe plan national e de asemenea imputabila. Insa per ansamblu vorbim de institutia cu activitatea cea mai vizibila dintre institutele de profil din tara, de institutia care a facut cel mai mult in raport cu celelalte institute finantate de stat in ceea ce priveste recuperarea memoriei comunismului, de institutia a caror membrii au aratat cea mai mare determinare in dezvaluirea crimelor comunismului. IICR nu e doar o institutie care dezgroapa morti, e o institutie sub egida careia se lanseaza carti, se produc filme, se editeaza manuale, se organizeaza conferinte. Se vorbeste mult de IICCR si prea putin de celelalte institutii care depind de bugetul de stat. Activitatea acestora mi se pare ca are nevoie de o evaluare asemanatoare, asta asa, pentru linistea mea de contribuabil din sectorul privat al economiei.  Iata de ce contestarea dpdv al activitatii IICCR e usor ipocrita. Masura ramane in esenta, daca va avea loc, una politica.  Pe undeva e firesc am spune, s-a schimbat puterea, vin ceilalti. Dar tot firesc ar fi ca un partid sa dea cu adevarat tonul depolitizarii despre care vorbim de atata vreme. Din pacate fara o reforma interna si schimbarea viziunii asupra modului in care se face politica nici PDL nu va fi in stare sa indeplineasca acest deziderat.  PDL la fel ca PNL si PSD e dependent de numarul de membrii pe care ii are si de capacitatea de a le oferi recompense. Calul alb pe care se plimba cei ce sunt la putere acum lasa in spatele lui serioase dare de creta.

Read Full Post »

Acum un secol si ceva Titu Maiorescu enunta teoria formelor fara fond ca reactie la o modernizare a societatii romanesti dupa niste tipare importate, straine in conceptia junimistului de fondul real al societatii romanesti. Totusi, prin practica curenta chiar daca fortata, aceste forme au creat un fond, poate nu pe gustul tuturor, insa acest fond a existat. Drama societatii romanesti din momentul intrarii ei in modernitate a fost insa lipsa de trainicie a tiparelor menite sa creeze acest fond. Drumul deschis la finalul secolului XIX a fost deviat de impunerea unei noi matrite de forme, anume cea comunista. Astfel, un fond in formare a fost trimis din nou in malaxor si fortat sa se muleze noilor forme de sorginte comunista. Momentul 1989 a insemnat recuperarea vechilor forme si reluarea unui proces atat de brutal intrerupt. Din pacate tranzitia intr-un regim democratic merge mult mai greu, datorita pervertirii fondului in perioada comunista precum si a lipsei masurilor de coercitie, prezente din belsug la instaurarea comunismului. Prezentul este dovada vie a faptului ca revenirea la normalitate e anevoioasa. Ce desparte cele doua momente de modernizare reala a Romaniei? Opinia mea e ca ne desparte calitatea umana a celor indrituiti, prin delegarea de autoritate din partea comunitatii, sa faca aceasta modernizare. In mod normal o masura luata de o autoritate trebuie sa aiba mai multe componente. Una din aceste componente care ar trebui urmarita este cea care urmareste educarea comunitatii intr-un anumit spirit.

Ajung astfel la problema parcarilor in urbea in care locuiesc, anume Arad. Indiferent de coloratura politica a administratiei locale din momentul implementarii sistemului de parcare componenta educationala a acestei masuri nu a fost niciodata luata in calcul. Pe scurt, modalitatea actuala de taxare, usturator de piperata, impinge posesorii de autoturisme la eludarea acestei obligatii. O stationare in zona de taxare a unui autoturism pe durata a 8 ore (o zi normala de munca) inseamna o cheltuiala zilnica de 19 Ron. La o medie de 20 zile lucratoare obtinem o suma de 380 Ron pe care un cetatean trebuie s-o plateasca lunar pentru a evita amenzile care se aplica de catre angajatii Primariei. Vorbim asadar de o suma apreciabila raportata la un salar mediu pe economie, si asta nu pentru o parcare privata, pazita, etc ci pentru acea parcare pe marginea strazii. Modalitatea de plata este si ea dificila, fiind nevoie de monede in timp ce cardurile de parcare nu pot fi achizitionate decat din anumite si totodata foarte putine puncte fixe. Consecinta? In loc sa avem o comunitate de cetateni educata sa achite o taxa decenta de stationare, avem practic un sistem care incurajeaza nesocotirea acesteia, care in loc sa beneficieze de un venit redus/autoturism dar teoretic seminficativ datorita numarului mare de cotizanti prefera un venit generat de un numar redus de tichete compensat de amenzile aplicate. Observam ca in locul unei comunitati educate intr-un spirit civic activ se prefera o comunitate satisfacuta de faptul ca a mai scapat inca odata de amenda, o comunitate care isi injura alesii locali cand incearca sa fie corecta sau cand plateste amenda.

Ne mira profund comportamentul romanilor peste hotare. In spiritul unei reclame la vopsea, parca odata iesiti din tara devenim mai nemti cu totii. E practic o forma de mimetism pe care o abordam in zone unde relatia dintre comunitate si diriguitorii ei e una de respect pentru ca acolo firescul nostru de acasa e ceva iesit din tipar. Cata vreme la noi administratia insasi e orientata pe ideea de a da teapa contribuabilului, cata vreme preocuparea de educare a comunitatii nu exista in agenda clasei politice poate n-ar trebui sa ne mire starea societatii romanesti la douazeci de ani de la Revolutie.

Read Full Post »